Profesorul Ioan Sorin Apan, membru al Academiei Artelor Traditonale din România, unul dintre cei mai mari cunoscãtori ai culturii si artei populare românesti, cu initiative dintre cele mai importante în domeniul recuperãrii de traditii, înzestrat cu harul de a citi dincolo de forma obiectelor si de a descifra simbolurile unei lumi azi dispãrute.
Ioan Sorin Apan ne aduce si un costum popular. Duminicile si la toate sarbatorile, taranul iesea cu costumul sau, lucrat de el si de familia lui, nu atat de frumusete, ci pentru ca la sarbatori cerurile se deschid, lumea nevazuta se amesteca in lumea vizibila, duhurile circula si cele bune si cele rele. Batranii cu ochii spiritului inca deschisi, puteau vedea si o aripa de inger si o coada de drac. Azi, ochii nostri nu izbutesc sa vada duhurile. Taranii se ingroapa in costumul lor nu pentru frumusete, viermii nu apreciaza frumusetea unui costum, ci pentru puterea de protectie fata de demoni, in lungul treseu pe care il are de parcurs cel dus prin vami, spre lumea fara dor. Hainele erau adevarate arme spirituale. Taranca le facuse din tot sufletul ei - nemuritor fireste – cususe fiecare frunza, floare…avea memoria fiecare etape, de la lana bruta la fir, la tesatura. Fiecare impunsatura de ac trecuse prin zambetul, lacrima, dragostea, sperantele ei. Cusatura descrie chiar tinta calatoriei finale, locul din colinde: Vestmant lung/ Din cer pana-n pamant/ Scris e in spate,/ Scris e in piept/ De-amandoua partile/ E campul cu florile/ Jur-prejurul poalelor/ Scrisa-i marea tulbure/ Pe la gat, la cheutori/ Scrise-s sfinte sarbatori/ Pe la brau, pe la maneci,/ Scrise-s sfinte dumineci/ In mijlocul cerului/ Este un pom al raiului/ In varfutu' pomului/ Stau doua randunele/ Ce impleteau luminele/ Lumini galbene de ceara/ C-o venit Craciunul iara/ Sa vesteasca peste sat/ C-o venit nou imparat.