Dana Jalobeanu

Newton, unul dintre cei mai mari ginditori ai lumii, impreuna cu Leibnitz, Boyle, Descartes au lansat modernitatea in esenta sa cea mai profunda. ”Marea transformare a spiritului care are loc intre secolele XVI-XVII fundamenteaza o nouă forma culturala, un nou stil de gândire”. In acest fel este definita modernitatea. Teza merge  mai departe cu ideea  „ca o mare parte din reconstructia modernitatii este retrospectiva.
Sub termenul de modernitate filsofica, Dana Jalobeanu evoca figurile gigantilor secolului XVII. Sint abordate doua teme principale: „programul baconian de reforma a cunoasterii” si sistemul cartezian de reconstrucţie a intregii filosofii. Una din tezele fundamentale propuse este „ca  putem gasi in modernitatea timpurie o preocupare sustinuta si organizată pentru aceleasi lucruri: reforma cunoasterii mostenite într-un orizont metafizic si teologic, cercetarea structurata si colectiva a marii carţi a naturii, gasirea unei metode unice, explorarea capacitaţilor si limitelor intelectului sau a relaţiilor intre filosofie si teologie. Filosofi vechi si noi, din cele mai variate traditii filosofice, savanti sau virtuosi, entuziasti sau mistici par angajati, la inceputul secolului al XVII-lea si apoi pe parcursul sau, intr-o cautare cu obiective comune.  Una dintre concluziile discursului celor doi  este ca sintem ceea ce gindirea secolului XVII a facut din noi.

Cartea sa  “Inventarea modernitatii” dezvolta problematica  constituirii mintii moderne  si  sustine si teza conform careia o mare parte dintre ideile şi valorile încă familiare lumii de azi se formeaza in secolul al XVII-lea, in interactiunile dintre trei domenii: filosofia naturala, metafizica si teologia.

Autoare a  numeroase articole legate de istoria stiintei  din secolele XVI – XVII avindu-i in centru pe Newton, Descartes, Leibnitz.