Liviu Giosan
Cu 7 milioane de ani in urma, Marea Mediterana era complet secata, necomunicand deloc cu apele Mediteranei. Evaporarea intensa facea ca raurile continentale sa nu poata mentine nivelul apei.
De altfel, cam asa era si Mediterana, cand Gibraltarul era blocat, iar oceanul planetar era cu peste 120 de metri mai jos. Conectarea Mediteranei cu Atlanticul s-a facut cu 5 milioane de ani in urma, provocand un potop, poate chiar POTOPUL.
Acum 18 mii de ani, incepe incalzirea; gheturile se topesc, se ridica nivelurile raurilor, dar si oceanul. Presiunea asupra Marii Negre creste din toate directiile. Marea Neagra a incetat sa mai fie un lac. Stramtoarea se sparge si se uneste cu Marea Marmara.
Aici, teoreticienii se despart. Cercetatorii rusi sustin ca unirea s-a facut dinspre Marea Neagra spre Marea Marmara, iar ultimele cercetatri americane sustin contrariul: ca in urma unui eveniment tectonic, stramtoarea a fost brusc sparta si apele au navalit in viteza, dinspre Marea Marmara, invadand cu forta bazinul Marii Negre si generand 30 de ani de catastrofa vizibila. Locuitorii terenurilor inundate s-au retras in viteza, au scapat cum au putut si se pare ca au purtat cu ei disperarea dezastrului in jurul bazinului Marii Negre si in toata Europa, timp de milenii, purtand amprenta diluviului.
Ca fost lac, apele Marii Negre erau dulci si usoare. Invazia apelor sarate si grele ale Mediteranei s-au facut fara amestecarea celor doua tipuri de apa; prea putini curenti verticali, prea putin aer; si pestii si vegetatia au fost grav afectati; asa ca Marea Neagra a ramas nici dulce, nici sarata, nici vie nici moarta.
17.11.2005, ora 22.00, TVR Cultural
Liviu Giosan
Activeaza la Woods Hole Ocenographic Institution, unul din cele mai prestigioase institute de oceanografie din lume. S-a specializat in oceanografie, actualmente cercetator intr-un stagiu postdoctoral.
Este co-fondator al proiectului Ad Astra, dedicat reformei cercetarii stiitifice in Romania, promovarii tinerilor cercetatori si promotor al colaborarilor intre cercetatorii de origine romana.
A lucrat in Delta Dunarii din 1990 si a publicat mai multe lucrari in reviste stiintifice de calibru, despre evolutia Deltei si a tarmului romanesc al Marii Negre. Colaboreaza cu Statiunea de Cercetari Marine si Fluviale Sfantu Gheorghe a Universitatii din Bucuresti, avand in lucru un proiect privind modelarea numerica a efectelor dragarii bratului Chilia asupra evolutiei de ansamblu a Deltei.
A luat atitudine privind efectele negative asupra ecosistemului Deltei generate de canalul ucrainean Bastroe, analizand consecintele asupra echilibrului hidrologic, sedimentar si ecologic.
A colaborat cu cei mai prestigiosi cercetatori americani privind teoriile de formare si de evolutie ale Marii Negre.
