Autoportret într-o oglinda sparta 
(fragmente de Octavian Paler)

“Când aveam posibilitatea sa-mi îndeplinesc visul, mi-am dat seama ca si pasiunile îmbatrânesc.
Nu stiu daca pot pretinde ca am stiut ce vreau de la viata. Nu mi-au lipsit tintele false si entuziasemele naive.
Cam toate certitudinile mele, câte au fost, sunt acum ciuruite de îndoieli, ca niste haine roase de molii. Mi-ar fi greu sa numesc una intacta.
Nu exista fericire de care sa-ti amintesti fara tristete.
Am început sa-mi dau seama ca, din actor pe scena vietii, deveneam un figurant.
Tot ce pierdem, pierdem pentru totdeauna.
Ceea ce nu traim la timp, nu mai traim niciodata.
O viata mediocra poate fi justificata. Mai ales într-o lume mediocra. Dar mediocritatea iluziilor nu are nici o scuza. Nimic nu ne opreste sa visam fara masura.
Forma cea mai subtila în care se poate înfatisa un mister este banalitatea.
Dumnezeu a creat lumea în asa fel încât sa regretam aproape totdeauna prea târziu.
A muri înseamna a te muta într-o stea.”