Oana Pellea
Oana Pellea este una dintre cele mai importante actrite a generatiei sale. Registrul sau interpretativ cuprinde o vasta paleta de roluri de la Caragiale pina la Shakespeare. In teatru joaca Pirandello, Cehov, Capek iar in film abordeaza roluri dificile cum ar fi cele din filmele lui Stere Gulea :”Vulpe vinator” ,”Stare de fapt” unde jocul sau echivaleaza cu o atitudine politica fata de realitatile vremilor. O regasim in cele mai variate ipostaze in filme cum ar fi “Tinerete fara batrinete” al lui Coppola dar si in " Haute Tension" - regia Alexandre Aja (Franta) sau " Never Enough" - regia Bogdan Dumitrescu Dreyer.
PREMII:
- Premiul pentru cea mai buna actrita - acordat de "Uniunea Teatrala din Romania" (UNITER) - 2001
- Premiu pentru Cariera Internationala - acordat de "Fundatia Culturala Romana" - 2001
- Premiul pentru cea mai buna actrita - Festivalul MEDIAFEST - 1998
- Premiul pentru rolul principal din filmul "Stare de fapt" acordat de "THE GOLDEN EAGLE International Film Festival" - Batumi, Georgia - 1997
- Premiul special al juriului international pentru rolul principal din filmul "Stare de fapt" - ""Geneva Film Festival" - 1996
- "The Golden Plate" - Premiul special al juriului international pentru rolul principal din filmul "Stare de fapt" - "Festivalul de film politic" - San Marino - 1996
- Premiu pentru cea mai buna actrita intr-un rol principal - filmul "Stare de fapt" - "Uniunea Cineastilor din Romania" - 1996
- Premiu pentru cea mai buna actrita a anului pentru rolurile: Masha - "Trei Surori" ; Lucius - "Julius Caesar "; Maria - "Woyzeck" acordat de "Asociatia Internationala a Criticilor de Teatru" (AICT) - 1996
- Premiu pentru cea mai buna actrita intr-un rol principal - Julietta din "Mephisto" - acordat de "Uniunea Teatrala din Romania" (UNITER) - 1994
- Premiu pentru cea mai buna actrita intr-un rol principal pentru filmul "Vulpe si vanator" acordat de Uniunea Cineastilor din Romania - 1993
Oana Pellea
In discutia cu Horia-Roman Patapievici, Oana Pellea dezvaluie o fateta surprinzatoare a personalitatii sale. Existenta este pentru aceasta remarcabila actrita o permanenta si complexa introspectie asupra conditiei de actor si de om traitor la acest inceput de mileniu.
Actrita descrie mecanismul delicat al declansarii dedublarii, auto observarea dar si auto controlul in timpul creatiei si jocului pe scena. Oana Pellea face o analiza plina de nuante asupra propriului crez legat de meseria sa. Viziunea sa reprezinta o conceptualizare aparte a menirii celui care urca pe scena si care trebuie sa ofere publicului propriul sine ca pe ofranda si jertfa in acelasi timp; actul scenic nu este pentru Oana Pellea o exchibitie desantata in goana dupa glorie ci un dar facut intr-o stare de purificare permanenta, un schimb de energii actor-public, un flux care leaga intr-o experienta unica.
